Psihologii bistrițeni, după atacul de la Școala „Ștefan cel Mare”: radicalizare online și violență școlară
Cursurile Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare” din Bistrița au fost întrerupte de un incident dramatic, fără precedent în oraș. Directoarea unității le-a cerut părinților să își ia copiii cât mai repede, iar o perioadă de timp profesorii au rămas blocați în clase, fără să îndrăznească să iasă nici măcar până la baie. Unii dintre elevi au spus că nu mai vor să meargă la școală.
Psihologul clinician Ana Dragu, coordonatoarea Centrului „Micul Prinț”, avertizează că cei mai mulți copii „stau ore în șir online, nesupravegheați, unde sunt expuși la cele mai sordide părți ale societății”. Specialista consideră că atacul ridică semne serioase de întrebare privind radicalizarea online și prevenirea violenței în școli. Mesajele postate de agresor sugerează o posibilă planificare a atacului, imitarea altor atacuri similare din Rusia și Polonia și o expunere la conținut extremist, neo-nazist. Ana Dragu subliniază însă că motivația trebuie stabilită prin anchetă, nu prin speculații sau diagnostice formulate de la distanță.
Psihologul s-a declarat îngrijorată și de modul în care evenimentul a fost prezentat pe rețelele sociale, în special de postarea videoclipului cu agresiunea. „Atunci când imaginile agresiunii sunt transformate în conținut viral, există riscul ca atenția publică să devină ea însăși o recompensă simbolică pentru agresor”, a explicat ea. Un adolescent preocupat de notorietate poate percepe că un singur act violent îi aduce milioane de vizualizări, recunoaștere și un loc în memoria colectivă. Postarea imaginilor explicite poate reactiva suferința victimelor și a martorilor, poate amplifica anxietatea în comunitate și poate favoriza imitarea comportamentului de către adolescenți vulnerabili. „Toți cei implicați au nevoie, în primul rând, de siguranță, sprijin psihologic adaptat nevoilor individuale și protejarea intimității, nu de retraumatizare prin expunere mediatică”, a adăugat specialista.
DGASPC s-a autosesizat și oferă consiliere tuturor celor implicați
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bistrița-Năsăud s-a autosesizat în urma incidentului. Instituția a solicitat sprijinul Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud pentru identificarea persoanelor implicate, potrivit legislației în vigoare. Specialiștii DGASPC vor asigura servicii de evaluare psihosocială și de consiliere psihologică atât pentru victime, cât și pentru elevul implicat în agresiune. Intervenția urmărește identificarea nevoilor emoționale și psihosociale ale tuturor celor implicați, facilitarea accesului la servicii specializate și acordarea susținerii necesare pentru gestionarea consecințelor evenimentului.
„Aveți grijă de copiii care au asistat la această experiență”
Psihologul Daniela Dragne-Macarie a atras atenția asupra copiilor care au fost martori la incident. „Acești copii au fost expuși unei experiențe potențial traumatizante. Au nevoie de siguranță, de explicații adaptate vârstei, de adulți disponibili emoțional și de sprijin psihologic. Fără să fie obligați să povestească repetat ceea ce au văzut”, a subliniat ea.
Întrebată ce ar trebui să facă un părinte atent la copilul său, specialista a recomandat o legătură mai strânsă cu viața copilului, „nu doar cu performanțele lui”: să îi cunoască prietenii fără să îi judece automat, să discute despre ceea ce vede online, să observe schimbările de comportament, să stabilească limite și să verifice respectarea lor. „Dar mai ales să creeze o relație în care adolescentul să poată spune lucruri incomode, fără teama că va pierde iubirea sau respectul părintelui”, a explicat Daniela Dragne-Macarie. A fi aproape de copil nu înseamnă să îi controlezi fiecare pas, ci să fii suficient de prezent încât să observi când pașii lui se îndreaptă într-o direcție periculoasă.
Specialista a adăugat și o responsabilitate colectivă: copiii trebuie învățați să nu fie spectatori pasivi ai violenței și să înțeleagă că a anunța un adult despre o amenințare nu este trădare sau pâră, ci un gest de protecție. „Nu așteptați ca un copil să strige printr-un gest violent ceea ce poate a încercat să comunice prin cuvinte, comportamente sau mesaje”, a îndemnat psihologul. Ea a transformat întrebarea „Unde au fost părinții?” într-una care îi privește pe toți: câți dintre noi suntem cu adevărat atenți la copiii noștri și câți avem curajul să intervenim atunci când observăm că un copil, chiar dacă nu este al nostru, se îndreaptă spre un gest periculos.
