Arhitecta Lavinia Cociubei a explicat, la Vermeș, cum tradiția chirpiciului se regăsește în arhitectura regenerativă modernă
Arhitecta Lavinia Cociubei, coordonatoarea lucrărilor de restaurare la biserica fortificată din Vermeș, a susținut un atelier public în care a împărtășit experiența acumulată în urma unui curs desfășurat în Elveția. Evenimentul, organizat în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, a avut loc chiar în curtea bisericii fortificate unde aproape 200 de voluntari au lucrat în această toamnă.
„A fost distractiv să realizez că am ajuns tocmai în Elveția, ca să învăț ce folosea bunica mea, încă de acum zeci de ani, construind din chirpici. În Bihor femeile aveau responsabilitatea de a lipi, a repara și a petici casele, și foloseau pentru asta pământul sau lutul din zonă”, a povestit arhitecta.
Lavinia Cociubei a participat la un curs de șase luni desfășurat la Zürich, prin intermediul Bursei pentru tineri arhitecți oferită de Ordinul Arhitecților din România. Atelierul de la Vermeș, intitulat „Materiale regenerative în practica arhitecturală. De la formare la un caz concret de patrimoniu”, a urmărit să transforme această experiență de formare profesională internațională într-o resursă relevantă pentru comunitatea arhitecților din România.
O piramidă a materialelor recomandate în construcții
În cadrul atelierului, arhitecta a explicat principiile gândirii regenerative și a vorbit despre o ierarhie a materialelor de construcție. La baza acestei piramide se află materialele bio, precum lemnul, care are capacitatea de a stoca dioxidul de carbon, și cele provenite din plante. În vârful piramidei se plasează materialele care consumă cele mai multe resurse: oțelul, metalul și sticla.
„Nu este vorba că nu ai voie să folosești deloc cimentul, de pildă. Dar se merge pe ideea: materialul potrivit, în locul potrivit, unde un material poate avea efectul maxim. E absurd să faci o fundație din orice alt material când ai cimentul – care e un material extraordinar, dacă e folosit cum trebuie, în cantități rezonabile”, a explicat Lavinia Cociubei.
Arhitecta a subliniat și amploarea problemei pe care o adresează această abordare. „Sectorul construcțiilor este responsabil de 42% din toate emisiile de carbon, la nivel global. Este o cifră masivă pentru un singur sector. Iar în lume se construiesc în continuare foarte multe clădiri noi. Până în 2060, studiile arată că se va dubla numărul de metri pătrați construiți”, a precizat ea.
„Cum să construim ca rândunicile”
Unul dintre conceptele abordate la atelier a fost cel al construcției „precum rândunicile” (building like swallows), o metaforă puternică în arhitectura regenerativă și biomimetică. Rândunicile își construiesc cuibul adunând picătură cu picătură lut, nămol, pământ, paie și apă din imediata apropiere, adăugând bulgări mici de pământ care se usucă treptat și creează o structură rezistentă, fără risipă de resurse sau energie.
În arhitectură, această abordare înseamnă renunțarea la materialele cu amprentă mare de carbon, transportate de la distanțe mari, în favoarea materialelor locale: pământ bătătorit, lut, cob, paie sau lemn local. Cuibul unei rândunici este 100% biodegradabil, iar atunci când este abandonat sau se dărâmă, el redevine pământ, fără a genera poluare sau deșeu sintetic.
Cursul urmat în Elveția a fost structurat în cinci module: Introducere în arhitectura regenerativă, Construcții din pământ, Construcții organice (bio-waste) și Revalorizarea fondului construit, ultimul modul fiind dedicat unui proiect final realizat în echipă. Lavinia Cociubei a vorbit și despre tendința de refolosire a materialelor din clădirile care se demolează.
„Aici ar fi cea mai mare miză și realizare. Să poți refolosi structura de beton a unei clădiri, să poți recupera diverse materiale de construcție, reduce masiv impactul negativ asupra mediului. Sunt și foarte multe fabrici axate pe refolosirea cimentului și a betonului. Nu este o tendință main-stream, pentru că procesul în sine este destul de complicat. Dar este în curs de dezvoltare. Deși este foarte, foarte complicat să reciclezi”, a admis arhitecta.
Atelierul de la Vermeș a stârnit interes în rândul voluntarilor implicați în lucrările de restaurare a bisericii fortificate, care au adresat întrebări legate de diferitele metode de construcție prezentate. Cursul CAS ETH Zürich – Regenerative Materials i-a oferit Laviniei Cociubei o perspectivă aprofundată asupra materialelor regenerative, economiei circulare, utilizării resurselor naturale și regenerabile și revalorizării fondului construit.
