Amintiri de la Gloria Bistrița: Traian Ionele despre generația de aur și meciul aniversar
La 30 de ani de la partida Gloria Bistrița – ACF Fiorentina, considerată de specialiști drept cea mai importantă performanță a fotbalului bistrițean, a fost organizat un meci aniversar. Evenimentul a avut loc la inițiativa fostului atacant Ilie Lazăr, cel care a marcat singurul gol în celebra partidă de acum trei decenii. Acesta locuiește acum la Cluj, unde este profesor de teologie.
Pe terenul din Bistrița au evoluat numeroși fotbaliști din generația de aur a Gloriei, printre care frații Gicu și Traian Ionele, dar și o altă familie de fotbaliști: tatăl Aurel Nalaț a jucat alături de fiul său, Adrian Nalaț. „Nu te întâlnești în fiecare an cu o asemenea aniversare”, a declarat Traian Ionele.
Acesta a povestit cum a început fotbalul la Gloria Bistrița. „Mama a rămas văduvă când eu și Gicu aveam 2 și 4 ani. Mai aveam 8 frați acasă. Erau condiții dramatice. Niște reprezentanți de la Gloria ne-au văzut jucând pe terenul din Năsăud. Pe Gicu l-au remarcat la un meci cu Bistrița și Foresta. A primit o funcție de șef de magazie de furnir la CPL și a renunțat la Gloria. Pe mine m-au remarcat tot la Năsăud. Jean Pădureanu întreba cum joc, iar antrenorul Cornel Kaiser îi răspundea: «Lasă-l, că nu joacă nimic». Aveam 23 de ani și nu voia să mă piardă. Domnul Ilie Savu m-a văzut în două jocuri și i-a spus lui Jean Pădureanu: «Vezi că ăsta e un copil bun»”.
Traian Ionele a făcut ultimele clase de liceu la fostul Liceu Forestier din Bistrița. „Domnul Valer Someșan, șeful Centrului de Copii și Tineret la Gloria și nașul meu, m-a ajutat din prima clipă. Nu prea ascultam de nimeni, îi driblam pe toți. Nu aveam bani nici de mâncare. A vorbit să vin la Foresta Bistrița, la Seniori. Era 300 de lei indemnizația, iar cu banii aceia îmi plăteam internatul”.
Acesta și-a amintit și de antrenorul Ion Voica, venit de la Sportul Studențesc. „Ne tot bătea la cap să nu ținem mult mingea. Ne trimitea la alergare pe Dealul Jelnei. Acolo scotea o minge și ne zicea: «Imaginați-vă că mingea este de foc și arde. Dă-o repere, paseaz-o la celălalt!» La Cervenschi și la răposatul Hurloi le arunca scaieți pe tricou și le spunea: «Așa să stai lângă atacant, ca scaiul ăsta pe tricoul tău!» Multe povețe am învățat de la el”.
De la Gloria, unde o vreme a stat pe banca rezervelor, Traian Ionele a ajuns la Mecanica. „Nejucând, m-au convins Cilean și Doru Nicolae să merg la Mecanica, decât să tot stau pe bancă. A fost un dezavantaj pentru mine, fiindcă Gloria a promovat după un an. Poate dacă rămâneam, alta ar fi fost traiectoria mea. Dar m-am obișnuit să nu regret niciodată deciziile pe care le-am luat”.
Fostul fotbalist crede că Gloria Bistrița nu mai bifează performanțele din trecut. „Cred că nu trebuiau eliminați jucătorii locali. Doi dintre ei – Burdeț și Chiorean – erau foarte talentați. Jocurile sunt făcute acum de impresari. Cine plătește face și jocurile. Cu atâtea schimbări de jucători, evoluțiile sunt fluctuante. Nu prea mă mai duc la meciurile de acum ale Gloriei, că numa’ mă enervez”.
Despre meciul aniversar, Traian Ionele a spus: „A fost foarte frumos. Pentru noi, cei mai vechi, a fost o bucurie. Au intrat pe teren vreo 20-30 de fotbaliști din perioada aceea. A intrat și profesorul Butuza, care la 77 de ani a reușit să joace câteva minute. Ne-a rămas echipamentul, am primit plachete, diplome înrămate și suveniruri. Gabi Balint a dat lovitura de începere. A fost și o masă festivă la Ardealul, unde s-au dezlănțuit amintirile. Cel mai emoționant moment a fost când l-am aplaudat pe Victor – Tori Ciocan – decanul nostru de vârstă, la cei 84 de ani ai săi. Toată lumea s-a ridicat în picioare. Au fost și Titi Voica, Toma Ivan, Viorel Moldovan și Sânmărtean”.
Traian Ionele a recunoscut că face mișcare și acum și încearcă să joace fotbal cu prietenii măcar de două ori pe săptămână. Cel mai mult îl liniștește, însă, grădinăritul.
